Deseori o Casa de moda realiza costumele pentru un anumit film sau spectacol. Astfel, propagarea modelor a beneficiat de aceasta publicitate indirecta; toate clasele sociale au putut vedea cum se imbraca personajele-tip, actorii in voga, iar difuzarea televizata, dupa 1950, n-a facut decat sa largeasca si mai mult zona de influenta a imaginii atotputernice.  In ziua aceea, Domnul va scoate ornamentele de la glezne si sorisorii si lunisoarele, cerceii, bratarile si valurile; diademele, braiele, cutiile cu miresme si amuletele, inelele din degete si verigile de la nas; hainele de sarbatoare si camasile cele largi, mantiile si pungile, oglinzile si camasile subtiri*, turbanele si valurile usoare.
 

 Nu trebuie uitat insa nici tratatul lui Agnolo Firenzuola. Criteriile erau exact stabilite: parul trebuia sa fie blond, fruntea alba si inalta cat jumatate din lungimea ei, ochii apreciati nu erau negri de tot (desi se credea ca ochii lui Venus fusesera negri), nasul trebuia sa fie putin ridicat, buzele nu prea subtiri, iar gura mica, atunci cand se deschidea fara a vorbi sau rade, nu trebuia sa lase sa se vada mai mult de sase dinti de sus.  Ele au fost reactualizate de catre Yves Saint Laurent, care in anii '60 a creat varianta unisex. La hainele practice nu se renunta niciodata. in ultimii ani a revenit in moda si redingota, faimoasa uniforma a temutilor corsari. Reverele sunt ample, talia zvelta, apoi ea se deschide ca un evantai pana la glezne, incheindu-se la doua randuri de bu- toni, adevarate bijuterii exotice ce inflacareaza imaginatia.
 

Acea perioada in care Hollywood-ul considera extravaganta un act de credinta a fost o epoca fericita pentru creatorii de palarii Adrian, Walter Plunkett si Travis Banton, care au conceput pentru ecran, dar nu numai, articole care erau esenta c/iic-ului si a elegantei. Dupa ce filmele erau distribuite, stilurile respective erau imediat copiate de catre fabricantii in serie.   Tot atunci s-a luat obiceiul de a-i imbraca pe copii in alb. Pentru baietasi a fost inventat un costum a la matelote, compus dintr-o vesta supla si un pantalon larg, cu o centura innodata. Aceasta tinuta n-a durat si la inceputul secolului al XlX-lea s-a revenit la pantaloni stramti de drap sau de velur si la o haina scurta si groasa, innasturata pana sus, in culori inchise. Mai multe detalii aici.
 

E clar insa ca intotdeauna prostituatele au avut grija sa se imbrace astfel incat genul lor de activitate sa poata fi reperat fara echivoc; machiajul, coafura, stilul hainelor lor alcatuiau un costum la fel de recognosci- bil ca orice uniforma.Fie ca e impusa, fie ca e aleasa, uniforma reprezinta un semn de recunoastere.   in Orientul Apropiat, in timpul vietii lui Isus, toate femeile erau acoperite. Si in lumea greco-romana unele femei se acopereau cu voal. Verbul latin nubo, care inseamna „a se casatori", vine de la cuvantul nubes, care inseamna „nori". Astfel, faptul de a se marita si faptul de a-si acoperi capul sunt, pentru o femeie, sinonime. A ajunge la nubili- tate insemna in acelasi timp a te putea casatori si a trebui sa-ti acoperi capul.